rosu si verde

Ziua-n care imi vei scrie o poezie
deschide poarta despartirii noastre.
Nu vreau ofrande invechite pe altarul altor muze,
flori crescute din cenusa altor foi,
birul cuvintelor tale,
monezi de aur batute cu plasmuiri.

Am cersit destul cu creanga tremuranda
la poarta eului tau romantic.
Si din mila imi oferi pe-o perna de puf acum
pocalul secat,
sa mi-l umplu cu o gura de cucuta.

M-am pierdut in orasul ...negru de fum.
care arde cuvinte si ganduri....arde si-acum.

M-ai gasit cand cautam soarele,
plangeam lacrimi acide,
si aveam buze de maci,
muscate de dorinta
si taiate in pahar...de amar.

Noi ne stim de mult, ai spus,
esti parte din mine....

Nu m-am pierdut de bunavoie
am urlat cu sete de tine,
ai facut-o chiar tu,

eram mereu piesa din joc,
pe care nu o apara nimeni.